Deşi Pârâul Leşu a împrumutat generos propriul nume atât Motelului, cât şi Lacului de acumulare de pe Valea Iadului, făcându-le cunoscute în Bihor şi nu numai, acest viguros şi fascinant curs de apă este mai puţin cunoscut excursioniştilor. Cauza rezidă, desigur, în lipsa popularizării şi a descrierii prin mijloace aflate la îndemâna celor ce ar avea această misiune.

Leşu este o apă curgătoare, tipic de munte, cu pantă accentuată de scurgere ce scrijelează împăduritele coaste de pe versantul stâng a mirificei Văi a Iadului, a cărei afluent este, joncţiunea făcându-se în aval de Barajul Leşu, con-struit între 1970-1974 din arocamente dislocate din cariera de pe aceaşi vale (con-secinţele se văd şi astăzi). În fapt, s-a mutat un munte de piatră din calcarele de pe Leşu, mai jos pe firul Văii Iadului, zăgăzuind apele şi formând cunoscutul lac de acumulare Leşu, care a devenit un apreciat şi căutat loc de agrement pentru împătimiţii iubitori de natură, linişte şi libertate.

Bazinetul, în ciuda unei inactive popularizări, adăposteşte fascinante fenomene naturale de o ireală frumuseţe şi misterioase coclauri care rămân ascunse de multe ori neavizaţilor trecători. Decorul se încadrează în specificul Apusenilor, preponderent carstic, unde iese la lumină tainica lume a peşterilor. Codrii de fag şi de conifere, în semeţia lor înnobilând peisajul, rămân nu numai un adaos cromatic al tabloului montan de pe Leşu, ci reprezintă un element dinamic care aduce importante modificări atât în regimul climatic cât şi în purificarea aerului. Aici vom putea găsi un binemeritat refugiu de aeroterapie cu condiţii reconfortante, unde la sfârşit de săptămână veseli şi optimişti ne vom avânta, cu mulţumirea sigură a unor minunate drumeţii. Albia ame-najată cu numeroase cascade, menite a îndulci panta de scurgere a apelor ce uneori devin torenţiale, contribuie de asemenea şi la desă-vârşirea unui decor de basm ce ne apare în peregrinările noastre.

Imediat ce trecem podul peste Valea Iadului – aval Baraj – care, din păcate, este destul de distrus, fără balustrade, care sunt răsturnate în vale, drumul forestier (ce urmăreşte firul apei) urcă o pantă nu prea mare ce ne scoate la cariera de piatră. Aici, panta se mai domoleşte. Strădania silvi-cultorilor de azi şi de ieri - gospodarii acestor locuri – este evidentă prin reuşita plantaţiilor care, spre bucuria noastră, reîntregesc covorul verde distrus (odinioară) prin exploatările de piatră, dar şi forestiere. La circa un kilometru de la pod, pe partea dreaptă a drumului (în sensul de mers în sus), se desprinde pârâul Jderu, ce drenează apele de pe Gruiul Jderului şi de mai sus, de pe Rujet, ce delimitează zona de meleagurile Damişului – comuna Bratca. Această scurtă “deviere” s-a “transformat” de la sine într-un loc destinat, parcă, unor recreative plim-bări în aerul puternic ozonificat şi dătător de sănătate, unde silvoterapia dă uimitoare rezultate. Drumul principal ce urmăreşte pârâul Leşu, după ce trece de Jderu, o coteşte la spre stânga, urcând, din nou, spre Gropile Campăului, iar la circa doi kilometri de la pod, rămas de-acum în urmă, întâlnim cel mai important obiectiv al traseului, “Peştera cu Apă”, o adevărată diademă plină de mistere, după ce în dreapta am lăsat Coasta Le-şului cu minunatele poieni – enclave – proprietăţi ale lo-calnicilor. Sfătuim pe cei ce se vor încumeta spre aceste locuri să nu le ocolească, chiar dacă urcuşul e puţin mai greu, priveliştile de pe Coasta Le-şului, unice în felul lor, le vor răsplăti cu prisosinţă efortul. La Peştera cu Apă, accesul din drumul forestier se face traversând prin vadul apei (locul nu este amenajat şi nici marcat) pe versantul opus o potecă cu pantă mare, cu stâncile la suprafaţă; se ajunge, după ce parcurgem circa 70-80 de metri (ni se va părea, poate, mai mult, din cauza urcuşului destul de greu), în faţa unui imens portal aproape vertical, la baza căruia se desprinde intrarea, printr-o impetuoasă boltă care continuă cu un horn ce urcă spre infinit; deasupra arboretele de fag cresc falnice şi nestingherite. Din misterioasa galerie de intrare se scurge o apă (de unde şi numele) limpede şi rece aducând din întunecatele adâncuri o boare răcoroasă ce îţi produce fiori şi emoţii. Apa cristalină se răsfiră în re-pezişuri zglobii până în albia majoră, sporind considerabil debitele Leşului. Specta-culozitatea peisajului te provoacă, irezistibil, la contemplare şi admiraţie. Orice vizitator va rămâne uimit de puterea creativă a naturii şi a Divinităţii. Câteva tăbliţe avertizează, sumar, despre pericolul eventualelor esca-ladări a neamenajatei peşteri. Mica placă din bronz face cunoscut vizitatorilor tragicul sfârşit al unui tânăr speolog ce s-a încumetat spre adân-curile necunoscute ale ca-vităţii.

Continuând periplul, urcând pe drumul forestier ce şerpuieşte (tot pe malul stâng) în nume-roase serpentine, ne apropiem de Pârâul Stavilei care aduce apele dinspre Acrea şi Soho-dol, care ne despart de bazinul hidrografic al Crişului Negru. După ce trecem de valea Sta-vilei, drumul se bifurcă: ramificaţia din stânga duce până în Hodrânguşa, care se varsă în lacul Leşu, iar ramificaţia de dreapta, trecând spre culmea Copele, unde se mai văd “ruinele” unei vechi pepiniere de brad (odinioară prosperă “grădină” producătoare de puieţi forestieri, aparţinătoare de Ocolul Silvic Remeţi), ne conduce la Râtu Popii, locul unde “se ţin” cerbii, mai ales în perioada boncănitului, pe cumpăna apelor ce despart Depresiunea Beiuşului de versanţii bine împăduriţi ai Văii Iadului. Pe malul drept al văii Leşu, în aval de Pârâul Stavilei, numeroase izvoare “mustesc” din coasta aridă şi se scurg alene, nefiind captate şi amenajate, de unde obositul călător să-şi poată astâmpăra setea. Poate că noii proprietari ai acestor terenuri se vor gândi şi la aspectul sesizat de noi, sprijinind în felul acesta dez-voltarea durabilă a minunatei zone turistice de pe Leşu.

Nu ştim în ce măsură v-am convins să vă îndreptaţi paşii spre aceste locuri. Dacă da, vă sfătuim ca, la pornire, să consultaţi orice localnic, deoarece nici una din denumirile menţionate de noi nu le veţi găsi inscripţionate pe vreun indicator. Traseul este înscris în circuitul turistic al Munţilor Piatra Craiului şi face legătura între Cabana Leşu şi Peştera Meziad, marcat cu triunghi alb cu roşu, timp de parcurgere a întregului traseu: 8 ore. Invitându-vă pe Leşu, vă do-rim să aveţi parte de o cât mai agreabilă excursie.

Alexandru Teoran, inginer silvic