Marţole era un duh rău sau o fiinţă supranaturală, care sancţiona femeile care lucrau marţea, joia şi sâmbăta după ce se lăsa seara, chinuindu-le trupul sau aducându-le boli.

Urieşii erau fiinţe de o mărime şi o forţă deosebite, care nu făceau rău oamenilor, asemeni cărora trăiau.

Strigoii (fem. s.: strâgă, strâgoaie) erau spirite ale morţilor, care se întorceau pe pământ şi “furau mana vacilor”. Puteau să ia diferite înfăţişări. Ei se cunoşteau încă din timpul vieţii, având o coadă mică, în spate; câinii nu-i latră, fiindcă se tem de ei; în timpul vieţii, noaptea, după ora 3, omul care e strigoi se dă de trei ori peste cap şi se poate transforma în orice: lup, vulpe, muscă, şarpe etc.

Împotriva strigoilor, pentru a nu lua laptele de la vaci, se punea usturoi (ai) în grajd, pe oblac (fereastră) şi între bârne.

La moartea unui strigoi, pentru a nu mai reveni, i se umplea gura cu usturoi, iar morţilor cărora li se întorcea spiritul, li se băga un ac înroşit în inimă, după ce erau, în prealabil, dezgropaţi.

Ursitoarele veneau la noii-născuţi şi le preziceau viitorul. Ca să fie bune, sau măcar indulgente, li se pregătea o masă specială, din care se ospătau trei zile, ceea ce rămânea dându-se, de obicei, ca răsplată, femeii care moşea copilul.

Zvârcolacii (vârcolacii) erai nişte fiinţe supranaturale, care produceau diferite catastrofe, între care cele mai periculoase erau mâncatul soarelui sau al lunii de pe cer.