GAL Poarta Transilvaniei aduce bani europeni şi pe Valea Iadului

Grupul de Acţiune Locală “Poarta Transilvaniei”, condus de Cristinel-Petru Blaga, a adus sute de mii de euro din bani europeni pe Valea Iadului, atât în mediul privat, cât şi public.

DSC_8403

Pensiunea Carpathia din Remeţi a găzduit, pe parcursul a două zile (26-27 iunie a.c.), Seminarul de informare organizat de Grupul de Acţiune Locală “Poarta Transilvaniei”, care şi-a prezentat câteva dintre reuşitele primului program de accesare de fonduri europene la care a luat parte.

Situat în Regiunea Nord-Vest, la intersecţia judeţelor Sălaj, Cluj şi Bihor, Grupul de Acţiune Locală “Poarta Transilvaniei” acoperă comunele Almaşu, Cizer, Fildu de Jos şi Sîg, din judeţul Sălaj, Ciucea şi Negreni, din judeţul Cluj, şi Bulz, din judeţul Bihor. Acestora li s-au alăturat de curând alte cinci comune din imediata vecinătate, Poieni, din judeţul Cluj, Borod, din judeţul Bihor, Plopiş, Bănişor şi Horoatul Crasnei, din judeţul Sălaj.

Pe parcursul etapelor de selecţie, în urma unor intense acţiuni de animare a teritoriului, la Grupul de Acţiune Locală “Poarta Transilvaniei” s-au depus 77 de proiecte conforme, însumând peste trei milioane de euro valoare publică. Dintre acestea, 73 de proiecte au fost depuse la AFIR şi 58 de proiecte au fost declarate eligibile, dintre care 57 de proiecte fiind semnate de către beneficiari, cu o valoare publică de 2.387.102 euro la contractele semnate, jumătate din aceasta fiind absorbită de către beneficiari până în iunie 2015 prin 15 proiecte deja finalizate şi 40 de proiecte aflate în implementare.

Finanţările europene s-au îndreptat în mod echilibrat către beneficiarii privaţi şi publici, vizând, în special, Măsurile 112, 121, 141, 312, 313 şi 322. În zona privată s-au preferat achiziţiile de utilaje agricole şi dezvoltarea exploataţiilor agricole şi zootehnice, ca şi construirea de pensiuni agroturistice, în timp ce zona publică s-a orientat spre achiziţia de utilaje pentru gospodărire comunală sau situaţii de urgenţă, modernizarea de drumuri, dar şi amenajarea de trasee turistice, marketing turistic sau modernizarea unor cămine culturale. Până la finele anului, toate proiectele care au primit finanţare vor fi finalizate.

DSC_8425

Pentru a demonstra viabilitatea acţiunilor întreprinse, participanţii la Seminarul de informare au fost invitaţi la un turneu în teritoriu, vizitându-se câteva exemple de bună practică: un utilaj pentru situații de urgență în comuna Bulz, o unitate de producție biomasă în satul Munteni şi diferite utilaje pentru lucrări de pregatire a terenului în comuna Negreni.

Anunțuri

Poarta Transilvaniei: beneficii europene prin Grupul de Acţiune Locală

În perioada octombrie – decembrie  2014, Grupul de Acţiune Locală (GAL) “Poarta Transilvaniei” desfăşoară o campanie de informare privind stadiul implementării strategiei de dezvoltare locală în micro-regiune, prin dialogul direct dintre potenţiali beneficiari şi beneficiarii efectivi ai fondurilor europene, pentru a înţelege corect şi concret mecanismele de accesare a fondurilor europene.

„Poarta Transilvaniei” acoperă comunele Almaşu, Cizer, Fildu de Jos şi Sîg, din judeţul Sălaj, Ciucea şi Negreni, din judeţul Cluj, şi Bulz, din judeţul Bihor, și, într-un clasament al celor 163 de GAL-uri din România, este al 16-lea pe țară ca rezultate, conform Autorității de Management.

În weekendul 7 – 9 noiembrie, la Pensiunea Apuseni Wild din Remeţi (Bihor), „Poarta Transilvaniei” a organizat un seminar de informare, dublat de vizite în întreg teritoriu deservit. În completare, în serile de vineri şi sâmbătă, s-a desfăşurat şi ediţia-pilot a Festivalului „Poarta Transilvaniei”.

Deși a demarat activitatea abia anul trecut, în aprilie, GAL „Poarta Transilvaniei” are rezultate notabile: ponderea valorii publice contractate este de 93,16%, iar valoarea publică alocată pe măsura 41 din totalul valorii publice contractate este cea mai mare din țară. La zi, 55 de proiecte sunt în derulare, cu o valoare publică de 2.380.386 euro.

„Cele mai multe investiții au fost făcute în mediul privat. Oamenii au reușit să înțeleagă că acest GAL este mijlocul și instrumentul de a acţiona pozitiv”, a spus Cristinel Petru Blaga, preşedintele Grupului.

„Acest GAL suplinește locul lăsat gol de guvernanți în strategia de dezvoltare din teritoriu. Dacă vrem să schimbăm în bine agricultura în România, nu ajunge să vorbim despre ea din cifre, de la București. Trebuie să ascultăm și să consultăm și oamenii de la sate”, a completat, în acelaşi context, Dorin Manea, primarul comunei Negreni.

Pentru a demonstra viabilitatea acţiunilor întreprinse, participanţii şi presa au fost invitaţi la câteva turnee în teritoriu, vizitându-se o serie de proiecte aflate în derulare: o fermă apicolă, o crescătorie de iepuri, utilaje agricole achiziţionate, drumuri aflate în modernizare, căminuri culturale aflate în construcţie ş.a.

Cu sprijinul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor, al Primăriei Bulz şi al Pensiunii Apuseni Wild, GAL „Poarta Transilvaniei” a propus participanţilor şi o serie de activităţi culturale şi distractive. Au cântat taraful „La obârşii, la izvor” şi solistele Violeta Gherman, Andreea Codrean şi Andreea Puşcaş, prof. Miron Blaga le-a vorbit participanţilor despre tradiţiile de toamnă din Apuseni, iar actorii Adrian Cucu şi Sebastian Marina, prin intermediul peliculei, au binedispus publicul.

Evenimentul anual se vrea nu doar un suport pentru creşterea notorietăţii, vizibilităţii şi încrederii în Grupul de Acţiune Locală, dar şi un liant în generarea unor reţele de solidarităţi locale, inclusiv a producătorilor locali, şi în mobilizarea culturală locală. Moştenirea culturală şi istorică a zonei este un blazon care obligă. Este suficient să amintim că în acest spaţiu, la Ciucea, a trăit şi a creat poetul Octavian Goga.

Cătunul Alunu sau gândul de la marginea lumii

Cătunul Alunu: un loc de la marginea lumii, în care natura s-a întrecut pe sine, creând o salbă de frumuseţi, în care pădurile se înlănţuie până în pâcla depărtărilor,  adăpostind poieni, pâraie şi înflorite pajişti, oferind oricărui trecător spectaculoase decoruri pentru
a rămâne veşnic îndrăgostit de inefabilul naturii. Şi îmbiindu-l la gândul frumos.

 o invitaţie la drumeţie de Alexandru Teoran

Însoţit de prietenul şi apropiatul meu colaborator într-ale pădură-riei, Aron Paşcalău, originar chiar din cătunul Alunu, descindeam, în urmă cu mulţi ani, pentru prima dată, spre acest minunat plai din vecinătatea Văii Drăganului (jude-ţul Cluj). Cătunul era locuit, pe atunci, de câteva familii – nu mai multe de 25 de gospodării -, a căror principală preocupare era păsto-ritul menţinut.
Îndatoririle profesionale aveau a-mi purta paşii de nenumărate ori spre masivele păduroase de pe Valea Drăganului aflate în Carpaţii Apuseni la interferenţa Munţilor  Bihor cu Vlădeasa, pe care le-am cunoscut şi îndrăgit, deopotrivă, şi cărora le port şi astăzi o deosebită preţuire, atât pentru admirabilele privelişti naturale montane, cât şi pentru că mai sunt (nu ştim până când) adevărate păstrătoare a unei autentice culturi populare şi a unui original grai specific (plăcut auzului), perpetuat de-a lungul timpurilor, rezistând multor vici-situdini din tumultoasa şi frămân-tata lor istorie. Dacă pădurea, apa şi păşunile au dat viaţă acestor aşezări răzleţe, alunarii au trans-mis, din generaţie în generaţie, ideea de permanenţă, dragoste pentru natură şi un puternic simţ al frumosului, toate contopindu-se într-o trăire echilibrată, mereu doritoare de bine, conformă unei tradiţii moştenite din străbuni.
Într-un moment de răgaz pe-trecut acasă la amabilii lui părinţi, acum plecaţi la cele veşnice, aveam a degusta pe săturate din renumitul balmoş făcut, cu mare artă, de bătrâna lui mamă şi să ascult cu deosebit interes câteva din legendele reale de mare popularitate ce confirmau într-adevăr străbuna tradiţie a oamenilor ce-şi duceau viaţa în acest crâmpei de ţară românească. Alunarii – îşi amintea nea Mihai, tatăl lui Aron -, îşi făceau micile aprovizionări de petrol, sare şi chibrituri de la magazinul SAM, al muncitorilor forestieri, din Pâ-râul Crucii, confluenţa Sebişelului cu Drăganul (astăzi locul este inundat de apele lacului de acumulare Drăgan), aflat la peste patru kilometri de centrul satului, unde se deplasau pe jos sau călare, pe o potecă ce străbătea o pantă mare şi care la înapoiere îi făcea pe bieţii drumeţi, cu raniţa în spate, să-i treacă toate năduşelile… Biserica cea mai apropiată era la Lunca Vişagului, la şapte kilometri de Alunu, drum care trebuia trecut tot pe panta de la Pârâul Crucii. Cu toate acestea, alunarii, în pioşenia lor, Duminică de Duminică frec-ventau Sfintele Slujbe de la Bi-serica din  Lunca Vişagului, de care  erau spiritualiceşte legaţi.
Cum a furat Mişcu – chiujer de vite – boii din grajdul unui localnic este o altă poveste pe care Aron mi-o povesteşte cu mult umor: le-a pus boilor pe copite opinci orientate cu vârful înspre înapoi, derutându-l pe eventualul urmăritor! Poveştile lui Aron, al cărui bunic (patern), a Găranului, se trăgea din descendenţi a renumitului  Şuşman, răzvrătit din Apuseni, urmărit, prins şi executat de către organele de securitate, sunt savuroase, însă nu e locul lor aici.

fata-cu-cal.jpgfata-sesand.jpgmocanita.jpg

 Imagini din arhiva fam. Aron şi Aurica Paşcalău
Culmea Sebişelului, spre vest, şi culmea Peşterii, la est, delimitează liniştita şi pitoreasca vatră a cătu-nului Alunu, a cărei  întinsă arie este fermecător străbătută de susu-rul pârâiaşului Alunu, ce-şi are  obârşia tocmai în codrii Molivi-şului, şi care, odată scăpat din chingile muntelui, şiroieşte zglo-biu prin albia meandrată, de-a curmezişul coastei (circa doi kilometri), ca să se verse, după ce a astâmpărat setea drumeţilor şi a dăruit cu generozitate localnicilor miraculoasele binefaceri , în apele lacului Drăgan, printr-un pitoresc golf ce înfrumuseţează şi uşurează accesul spre apele din acumulare.  Aici, în luciul albăstrui, se oglin-deşte o largă privelişte dinspre Vlădeasa, de unde, în zilele senine, soarele îşi revarsă fascinanta sa  lumină peste pastelatele dealuri ale Alunului, care strălucesc ca o biju-terie în montura pădurilor monta-ne, cu necontenitul lor freamăt uimind pe orice trecător. Frumuse-ţea este peste tot, nu ea ne lipseşte, ci ochiul nostru nu ştie totdeauna  să o descopere. După ce am ieşit din Alunu, alte surprize peisagis-tice ni se dezvăluie de tenebroasa vale a pârâului Peşterii, care izvo-reşte din pădurea Frânturele,  adu-când apele ce se scurg de pe cul-mea Peşterii, transportându-le apoi  pe aproape doi kilometri, printre pădurile de fag şi molid, pentru a le deversa în acelaşi lac de acumu-lare printr-o admirabilă declivitate ce emană, în liniştea decorului,  unde sonore perceptibile de la distanţă. Mai la est, pârâul Putri îşi aduce  un important obol de ape, contribuind astfel la suplimentarea (atât de necesară) a volumului  acvatic care învârte turbina mai la vale. Urcând, pârâul Bacu ne adu-ce aminte că am pătruns în inima faimoaselor păduri  de conifere, ce reprezintă în tot bazinul arborete  viguroase de cea mai bună calitate a lemnului căutat şi de către specialiştii făuritori de instrumente muzicale, ca lemn de rezonanţă, iar sălbăticiunea acestui traseu atrage irezistibil pe numeroşii excursio-nişti ce se încumetă pe aceste me-leaguri de un pitoresc aparte. Pâ-râul Tălianu încheie, chiar spre coada lacului, evantaiul acestor unice văi de pe versantul stâng al Drăganului.
Care este soarta cătunului Alunu? După ce, prin deceniul şapte al secolului trecut, soarta Alunului părea pecetluită, părăsit de aproa-pe toţi băştinaşii, acum cunoaşte o aparentă revigorare. Este ea pozitivă? Alunarii îşi vând tere-nurile moştenite de la străbunii lor la preţuri derizorii unor îmbogăţiţi peste noapte, veniţi de prin Ora-dea, Cluj sau Arad, unii chiar din Ungaria, care nu au nimic comun cu tradiţia locală, construindu-şi aici moderne case de vacanţă. Nu ştim dacă pe baza unui plan de sistematizare. Aflăm astfel, dintr-o listă prezentată de un localnic, că numărul caselor noi se apropie de patruzeci, însă, nu sunt locuite decât vara, câteva zile. Suntem sceptici că aceşti veniţi de aiurea vor milita pentru formarea şi dez-voltarea unui turism care să favo-rizeze situaţia economică a locu-itorilor băştinaşi. Degeaba! Nu ne putem opune mersului vremurilor, chiar când ni se pare strâmb…

Folclorul copiilor

Jocurile şi cântecele copiilor au izvorît din necesităţile vârstei, îndeplinind şi un puternic rol educativ.

Dintre jocurile practicate de copiii de pe Valea Iadului, sunt de amintit: Tupe (De-a v-aţi ascunselea), Cioc-boc, Podul de piatră, Mi-am pierdut o batistuţă, Joacă, joacă…, Gaie, gaie, piţigaie, De-a baba oarba, Poarca, Măgarul etc. Textele acestor jocuri – spuse, ritmate, cântate, pe anume mişcări şi deplasări – sunt pline de farmecul inventivităţii şi spontaneităţii, al misterului iscat de nonsensul unor cuvinte şi expresii, de un umor şi o veselie contaminante.

Dacă în Tupe atrag atenţia numele date cifrelor (“unimii, doimii, triimii, patrumii” etc.), în Cioc-boc prevalează lauda sau sancţiunea (“Cioc-boc, ai ştiut, treci la loc”; “Cioc-boc, n-ai ştiut, eşti un bou, treci la loc”), iar în Joacă, joacă… – caracterizarea fizică (“Joacă, joacă, joacă fetiţă/ Că eşti frumoasă ca o garofiţă”; “Joacă, joacă, joacă, băiete,/ Că eşti frumos ca un castravete”). Interesant este jocul Mi-am pierdut o batistuţă, care devine o manifestare discretă şi tulburătoare a sentimentului erotic (“Mi-am pierdut o batistuţă/ Mă bate mămica/ Cine-o află să mi-o deie/ Că-i sărut guriţa”). Jocurile atrag după sine pedepse şi bunădispoziţie, fiind, alături de ghicitori, un extraordinar mijloc de cultivare a inteligenţei şi spiritului competitiv.