Portul popular

Alături de limbă, obiceiuri şi tradiţii, portul (costumaţia) reprezintă una dintre trăsăturile caracteristice ale specificului naţional, asigurând coeziunea etnică şi evidenţiind coordonatele definitorii ale spiritualităţii. Veştmântul constituie, aşadar, emblema de recunoaştere, marca apartenenţei la un spaţiu cultural, pe care-l delimitează şi defineşte, conturând dimensiunile lui spirituale.

Portul oamenilor de pe Valea Iadului, ca al moţilor sau moroşenilor, îşi are obârşia în portul dacilor, cu evoluţiile inerente. Modelul tradiţional al îmbrăcămintei păstrează şi el aceleaşi semnificaţii străvechi, fie vorbind despre vârsta şi situaţia socială a purtătorului, fie despre sex, fie despre grupul social, lucrativ în care acesta se încadra. Coloritul unor obiecte de îmbrăcăminte vorbea, de exemplu, despre vârsta şi statutul marital: dominanta roşu aparţinea fetelor, albastrul şi roşul – femeilor tinere, iar negrul – maturităţii şi bătrâneţii. Existau, în acelaşi timp, două tipuri de port tradiţional: îmbrăcămintea pentru muncă, mai simplă şi din materiale mai rudimentare, şi hainele de sărbătoare. Portul intenţional era specific sărbătorilor, evenimentelor deosebite la care participau bărbaţii şi femeile (nuntă, botez etc.), precum şi zilelor de duminică sau de ieşit în lume (la oraş, la târg, în vizită “la neamuri, pe alte sate” etc.). De asemenea, înmormântările presupuneau şi ele o anume îmbrăcăminte, cu un colorit mai închis (negru şi sur). De remarcat că, până târziu, spre mijlocul secolului al XX-lea, aproape toate piesele de îmbrăcăminte se făceau în casă, din prefabricate realizate în gospodăria proprie. Prea puţine familii îşi permiteau cumpărarea unor materiale sau haine de-a gata, de la târguri sau oraş, ca şi lucratul hainelor la croitor.

Încălţămintea, atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor, dar şi a copiilor, se compunea din obdeli (de lână, “vrâstate” sau nu, sau de cânepă) şi din opinci di gumî sau de pteli di tuluc (viţăl). Ultimele, cele din piele de viţel, se făceau în casă şi erau di sărbători. Mai târziu, au apărut şi ţipelili (ghete înalte) şi cizmili di box, acestea şi pentru bărbaţi, care se încălţau la sărbători, la “joc”, pentru biserică etc. La aceste încălţăminte se foloseau ştrimfi (ciorapi).

Până târziu, spre finele perioadei interbelice, lenjeria intimă nu era utilizată pe Valea Iadului, exceptând chimeşe di noapti, chimeşe lungî, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi şi copii.

Principalele piese de îmbrăcăminte ale femeii erau:

poalili de cânepă, de lână, de in, cu cipcî, cu ochi strânşi, cu “ciur tiiet” etc.;

chimeşe pă su’ poali simplă, din cânepă sau in etc.;

spăcelu’ din cânepă, in, pânză “învălitî”; cu “ochi strânşi”, înflorate sau cu motive geometrice; cu mânecă largă sau încreţite de umeri, cu ornamente pe margini, ca şi pe piept şi pe pumnari, care pot fi largi sau strânşi şi încreţiţi;

chimeşe împrinsî (poali împrinsi) – poale cu spăcel într-una, ornamentate ca piesele separate;

chişchineu – din cânepă (dos) sau lână (duflî), făcut în casă; ulterior, doar de cumpărat;

zadie putea fi dreaptî, cu fodri, cu bucuri, rotundî, ornamentată, în general, geometric, pe două sau trei şiruri verticale şi paralele;

lecreu, cu “cosalî di peni” (flori) şi motive geometrice, şi cu şnur de barşin etc. galben, albastru, roşu;

cojocu, fără mâneci, ca şi lecreul, sau mai lung, până “pă şeli”, din piele de miel, ornat în spate şi pe piept cu motive geometrice simple, se făcea în casă, însă, nu arareori erau aduşi şi meşteri “di pă Vidic” (zona Beiuşului), care lucrau şi bituşili; se făceau şi cojoace de miel cu lâna în afară;

buica era făcută din postav de cumpărat sau pănură de culoare albastră (“mnirăii”), fiind ornată cu mărjeluţii, de obicei negre, în roate;

sumanu se realiza din material de cioarici, culoarea predominantă fiind surul, mai rar albul.

dulmanu (duliman, duluman) era o haină lungă, un “cabat lung”, un fel de palton, mai ales pentru sezoanele reci; se orna cu fâşii de piele colorată; era totdeauna sur şi se făcea atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Ca podoabă de bază, femeile aveau zgarda, realizată din mărgele mici, colorate, aranjate pe “fir” după anume modele geometrice; mărgelele se cumpărau de la târg, iar confecţionarea zgardei se făcea în casă; nu purtau zgardî decât fetele şi nevestele tinere. De asemenea, pentru mâini (antebraţe), se făceau brâncări, din pânze mai fine, lucrate în culori vii, cu diferite motive, ele fiind purtate de fetele şi femeile tinere.

Primele din cozile fetelor erau şi ele adevărate podoabe, prin coloritul lor viu şi balţ (nod).

Zadie şi chişchineu di păr pot fi considerate, şi ele, elemente de podoabă, ca şi teptinili şi acul – ambele de os, sau, acul, şi din lemn – din conciu femeilor măritate. La fel, brâu cu care se încingeau, precum şi straiţele cu care se mergea la târg.

Ca şi femeile, bărbaţii se încălţau cu opinci peste obdeli, iar de sărbători, cei mai avuţi purtau cizmi di box. Vara, ei purtau chimeşi şi gaci largi de pânză de cânepă sau “învălită”, iar în anotimpurile reci şi răcoroase îmbrăcau cioarici sau nadragi, laibăr, cojoc, suman sau cabat, duluman ori bituşi. Capul şi-l acopereau cu clomp sau cu cujmî.

Chimeşe se purta peste gaci, rareori fiind strânsă cu cingătoari sau “chimir”. Ea era lucrată, în general, ca şi spăcelul, dar mai puţin ornată (în general cu bumbi sau mărgele negre, configurând anume motive geometrice, motive regăsite şi la guler sau pe mâneci, acestea fiind însă cusute).

Laibărul era echivalentul lecreului, ornat însă mai sobru; se făcea din material de cioarici, apoi din stofă de cumpărat, fiind, cel mai adesea, de culoare închisă.

Bituşe era făcută din piei de oaie tăbăcite, fără mâneci, fiind purtată mai ales iarna, dar şi de ciobani, la stână. Avea ornamente puţine, pe margini şi în spate. Se purta atât cu lâna în afară, cât şi cu pielea, după vreme. Se folosea şi pentru a dormi în ea, la stână, sau, când era frig, doar pentru acoperit, în pat.

Ca podoabă, feciorii şi bărbaţii tineri purtau, la clomp, peni di păun sau di zaicî.

Prin secolul al XIX-lea, ca obiect de îmbrăcăminte apare şi sfeteru, de lână, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Era fără mâneci, lucrat în casă. Şi, tot acum, alături de obdeli, apar şi ştrimfii (ciorapii), de lână, pentru ţipeli, cizmi, dar şi opinci.

De asemenea, în aceeaşi perioadă, de la târguri, cei mai înstăriţi încep să-şi cumpere tot felul de pânzeturi şi stofe, care vor fi croite şi cusute în casă, apoi la croitori. “Invazia” aceasta va fi, totuşi, de mică amploare până la mijlocul veacului XX, când, într-un interval relativ scurt, de 20-30 de ani, încălţămintea şi îmbrăcămintea de cumpărat, de-a gata, câştigă teren, ajungându-se acum, la sfârşitul mileniului II, ca să nu mai întâlneşti decât un număr infim de oameni (şi acestea femei) care se înveştmântă în portul tradiţional, mai ales duminica, pentru biserică. De altfel, doar la extrem de puţini bătrâni din zona Văii Iadului se mai găsesc, astăzi, piese de vestimentaţie autentică, într-un stadiu avansat de degradare. Însuşi războiul de ţesut a devenit, şi el, o piesă “anacronică”, puţine femei mai utilizându-l, în special pentru ţesut şterguri şi procoalţi (preşuri).

Putem conchide, prin urmare, că secolul al XIX-lea, reprezintă etapa cea mai valoroasă pentru creaţia populară, când costumul ţărănesc făurit în propria gospodărie se afla în uzul cotidian al tuturor comunităţilor româneşti rurale, inclusiv de pe Valea Iadului, însoţind omul în toate împrejurările vieţii sale. Chiar şi piesele de costum şi ansamblurile de vestimentaţie achiziţionate şi conservate în marile colecţii ale muzeelor etnografice provin din această perioadă şi reprezintă stadiul autentic, original al portului ţărănesc tradiţional ajuns la apogeul evoluţiei sale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s